Pe data de 14 ianuarie 1971 s-a născut, în orașul Berd din Armenia, una dintre cele mai profunde voci ale literaturii contemporane, Narine Abgarian. „The Guardian” a inclus-o pe Narine Abgarian pe lista celor mai buni șase autori contemporani europeni. Autoarea s-a născut în sânul unei familii de intelectuali, bunicul ei patern fiind unul dintre puținii supraviețuitori ai genocidului armean. A absolvit Universitatea Lingvistică de Stat „V. Briusov” din Erevan, iar în 1993 s-a mutat la Moscova. A intrat în centrul atenției cu un blog pe care l-a ținut de-a lungul anilor.

Prozatoare, romancieră și blogger, Narine a cucerit cititori din întreaga lume, inclusiv pe cei din România. Ea este autoarea volumelor „Oameni care vor fi mereu cu mine”, „Viața e mai dreaptă decât moartea”, „Simon” și „Din cer au căzut trei mere”. Ultimul titlu este cel care a făcut-o pe Narine să cunoască succesul internațional, romanul fiind tradus în nu mai puțin de 30 de limbi. Cartea a apărut la Editura „Humanitas Fiction” și a fost distinsă, în 2016, cu Premiul Iasnaia Poliana. „Din cer au căzut trei mere” este o carte care combină umorul, durerea istorică și reziliența unei comunități în munții Armeniei.

„În camera cea mai mare, care este la etajul casei, stă atârnat portretul lui, legat pe margine cu o panglică neagră de mătase. Bunica lui Vitka se apropie de portret, îl mângâie cu palma și spune:
— Țavd tanem.* (Iau durerea ta asupra mea.)
Rostește asta încet, în șoaptă. Dacă sunt în preajmă, întotdeauna mă apropii și o iau de mână. Stăm așa, să spună încet țavd tanem și mângâie cu palma zbârcită portretul pe părul buclat pieptănat într-o parte, pe ochii luminoși, ușor ieșiți în afară, mari, ca ai lui Vitka, pe pomeții înalți, pe bărbie. Apoi se ridică pe vârfuri și îl sărută. Iar eu o țin de mână, ca să nu plângă tare.” (Narine Abgarian, Oameni care vor fi mereu cu mine)

Următorul volum, care a devenit tot un bestseller absolut, este „Simon”, apărut, de asemenea, la Editura „Humanitas Fiction” în 2023. Romanul a câștigat Bolșaia Kniga, Premiul cititorilor. Cel mai recent volum al autoarei apărut în limba română la Editura „Humanitas Fiction” este „Oameni care vor fi mereu cu mine”, în colecția „Raftul Denisei”, în traducerea Luanei Schidu. Pe lângă volumele care au devenit adevărate bestsellere ale literaturii contemporane, autoarea a scris și romane pentru copii precum: „Bunicul de ciocolată” și „Bunicul de ciocolată. Secretul vechiului cufăr”.

Astăzi, la împlinirea vârstei de 55 de ani, sărbătorim energia creatoare care aduce oamenii împreună, în mijlocul celor mai fascinante întâmplări. Pentru Narine Abgarian, orașul în care s-a născut, Berd, este un fel de „Macondo” al ei. Îmi amintesc cu emoție de lansarea de carte la care am participat. Evenimentul editorial la care am asistat la Librăria „Humanitas” din Cișmigiu nu a fost doar o simplă lansare, ci a fost o veritabilă întâlnire între lumi, cititori și foarte multe emoții. Au fost prezenți: Marius Constantinescu, jurnalist cultural și scriitor, Simona Kessler, agent literar și președintele Simona Kessler International Copyright Agency și Luana Schidu, traducătoarea romanului și editor. Lansarea a fost moderată de Denisa Comănescu, directorul Editurii Humanitas Fiction.

Tu cauți dreptatea în toate. Las-o baltă. Sunt lucruri care trebuie luate așa cum sunt. E mai simplu să te împaci cu ele.
– NARINE ABGARIAN, Oameni care vor fi mereu cu mine

Așa cum am putut vedea în cadrul lansării, firul roșu care a călăuzit-o pe Narine Abgarian a fost același în toate cărțile: bunătatea ca rezistență în fața durerii. Romanele lui Narine nu urmează un fir cronologic, ci au în vedere împletirea dintre memorie, mit și realitate. De pildă, scenele șocante coexistă în același timp cu pagini de o inocență fără cusur. Amintirile dureroase se împletesc cu imagini memorabile ale vieții de zi cu zi. În cărțile lui Narin Abgarian, cotidianul devine un spațiu magic. Așa cum spunea și jurnalistul cultural Marius Constantinescu, în cărțile ei, „memoria este poliția care veghează sufletul”. Narine Abgarian nu este doar o autoare de succes, ci este un martor lucid al istoriei armenilor, o istorie despre supraviețuirea unui popor măcinat de războaie, de genocid și despre fenomenul fatidic al dezrădăcinării. Scrierile ei sunt autobiografice. Familia poartă ecourile unei tragedii istorice.

În România, nu putem vorbi despre Narine Abgarian fără să o amintim pe traducătoarea ei, Luana Schidu, omul care a deschis porțile lumii ei pentru cititorii români. Narine Abgarian nu scrie doar povești, ci deschide cititorilor ferestrele unei lumi în care reziliența, umanitatea și bunătatea sunt adevărate forțe ale naturii. Astfel, ea rămâne o voce care ne amintește că nu putem avea un trecut fără persistența memoriei și că poveștile rămân pentru totdeauna punți istorice între comunități.

Lansarea de la librăria Humanitas Cișmigiu a fost o sărbătoare a spiritului în care literatura a avut ultimul cuvânt. A fost unul dintre momentele în care mi-am dat seama cât de importante sunt astfel de seri pentru un citititor. În 2026, îmi doresc cu ardoare să-mi construiesc acest ritual și să fiu prezent la cel puțin două astfel de lansări pe lună.

Într-o lume grăbită, lansările de carte sunt mici insule de rezistență culturală. Ele ne reamintesc că a fi cititor înseamnă a fi parte dintr-o comunitate de memorie și emoție. Iar a reveni, din nou și din nou, la aceste întâlniri, înseamnă a transforma lectura într-un ritual care ne ține ancorați în umanitate.

• Emanuel Iavorenciuc, fondator Istoria pe răzătoare