,,Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârșească, să devină o lume el însuși de dragul cuiva.” (Rainer Maria Rilke)
Iubirea presupune o activitate sentimentală asiduă. De ce? José Ortega y Gasset ne oferă răspunsul:
Ca activitate sentimentală, iubirea se deosebește de sentimentele inerte, precum bucuria sau tristețea. Acestea se comportă ca o substanță care ne colorează sufletul. «Ești» trist sau «ești» vesel în pură pasivitate. În schimb, a iubi ceva nu înseamnă pur și simplu «a fi», ci a acționa către obiectul iubit. […] iubirea e de la sine, în mod constitutiv, un act tranzitiv prin care ne străduim către obiectul iubirii noastre. Liniștiți, la o sută de leghe de obiect și chiar fără să ne gândim la el, dacă-l iubim, vom emana continuu către el un flux indefinibil, de factură afirmativă și caldă.
A iubi e ceva mai grav și mai semnificativ decât a te îmbujora de liniile unei fețe și de coloritul unui obraz; înseamnă a te pronunța pentru un anumit tip de umanitate anunțat simbolic în detaliile figurii, ale vocii și ale gesticii.
Iubirea presupune o aderare intimă la un anumit tip de viață umană care ni se pare cel mai bun și pe care-l găsim performat, insinuat în altă ființă.
(José Ortega y Gasset, Studii despre iubire, Editura Humanitas, 1995)
Iubirea nu poate fi lămurită.
Elif Shafak
Poate fi doar trăită.
Iubirea nu poate fi lămurită,
și totuși lămurește totul.
,,Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate zidurile pe care le-ai construit împotriva ei.”
(Rumi)
,,Fiecare dragoste adevărată și prietenie este o poveste de transformare neașteptată. Dacă suntem aceeași persoană care am fost înainte și după ce am iubit, acest lucru înseamnă că nu am iubit suficient.”
Căutarea iubirii te schimbă. Nu e niciun căutător printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.
O viață fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur și simplu. Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc. Lumea se învârte astfel încât focul iubește apa.
(Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, trad. de Ada Tanasă, Editura Polirom)
,,Iubirea este conexiune. Este acea dilatare tulburătoare a inimii tale când privești în ochii unui nou-născut pentru prima dată sau îmbrățișezi de rămas-bun un prieten drag.”
(Barbara L. Fredrickson, Iubirea 2.0. Crearea fericirii si a sanatatii in momente de conexiune, Editura Pagina de Psihologie)
