Cum să te reîndrăgostești de bucuriile simple ale vieții?

Nu uita: ,,Poţi dori ceva aşa de chinuitor şi de tare, încât, îndeplinindu-ţi-se, nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.” (Lucian Blaga)

„Găsește extazul în viață: simplul fapt de a simți că trăiești este un motiv suficient de bucurie.” (Emily Dickinson)

Constantin Noica, filosoful bucuriilor simple

            ​Mathesis sau bucuriile simple este opera de debut a filosofului Constantin Noica. Lucrarea a apărut în 1934 și a fost reeditată 58 de ani mai târziu. Cu toate acestea, este mai actuală ca oricând. Cărticica a apărut în seria „Operele premiate ale scriitorilor tineri needitați”. Prima lucrare a lui Constantin Noica se împarte în nouă discursuri. În mod special, mi-au atras atenția două dintre ele: Despre bucuriile simple și Despre singurătate. Scrisă la 25 de ani, această „mare carte mică” adună toate preocupările de mai târziu ale filosofului, iar prima întrebare cu care își începe prefața este următoarea: De ce ne place să spunem lucruri pe jumătate adevărate?

​            În căutarea unei științe universale, filosoful joacă rolul unui alchimist plecat pe urmele pietrei filosofale. După îndelungi căutări, filosoful realizează că la baza lui Mathesis universalis stă bucuria simplă.

Filosoful Constantin Noica notează:

·       În locul bucuriilor regionale, să instaurăm bucuriile generale, mai simple și mai vaste.

·       Nu trebuie să vină lucrurile spre noi, peste noi, căci lucrurile adevărate sunt înăuntru.

·       Din această linie a spiritului se desfac drumurile adevăratei vieți. Bucuriile ei sunt bucuriile simple, bucuriile formale, acte pure.

·       «Bucuria care stă» e formula potrivită a eternității noastre.

,,Cei apţi pentru bucurie, şi totodată vrednici de ea, ştiu să se bucure şi de ceea ce, bun fiind, dar firesc, trece nebăgat în seamă, cum ar fi să fii sănătos sau liber sau la casa ta. Sau de faptul că necazurile îţi îngăduie şi un mic răgaz, că ai conştiinţa împăcată şi curată sau, de ce nu, că nu este chiar atât de rău cît ar putea să fie.” (Petru Creția, în Luminile și umbrele sufletului)

Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. (Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții)