Lansarea romanului ,,Să furi noaptea”, de Romana Petri, publicat la Editura Humanitas Fiction

Romanul semnat de Romana Petri este finalist al prestigiosului Premiu Strega 2023. Scriitor-aviator, visător cu sufletul în derivă, Antoine de Saint-Exupéry a trăit cu o intensitate care sfidează biografia. Cartea recompune traseul zbuciumat al celebrului scriitor, de la primele zboruri deasupra Saharei până la dispariția lui misterioasă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Romana Petri nu semnează o simplă biografie, ci o reconstituire a portretului fizic și sufletesc al lui Antoine de Saint-Exupéry. În „Să furi noaptea”, autoarea pătrunde în intimitatea copilăriei lui „Tonio” și, pornind de la scrisorile către mama acestuia, ne dezvăluie viața unui om care a învățat să zboare cu mult înainte de a pilota un avion.

Singurele iubiri adevărate sunt cele ratate. (Romana Petri, în ,,Să furi noaptea”)

În 2025, s-au împlinit 125 de ani de la nașterea acestui autor pe care l-am iubit încă din copilărie. Așa că am fost nespus de fericită că la Librăria Humanitas Cișmigiu, în cadrul lansării acestui roman, am ascultat mărturii fascinante despre Antoine de Saint-Exupéry – omul, nu scriitorul.

Omul care voia să locuiască cerul, mânat de pasiuni tumultoase.

Omul care simțea dorul, depărtarea, neliniștea, nostalgia și frica cu o intensitate rar întâlnită.

Omul pentru care zborul însemna vindecare.

Omul care, atunci când nu își mai găsea locul „pe pământ”, îl găsea printre nori și stele. Acolo își regăsea curajul (nebunesc, de altfel) să scrie, să fie el însuși și să viseze măreț.

Antoine de Saint-Exupéry, autorul Micului prinț, a căutat dintotdeauna o iubire întregitoare. Iubirea îl consuma, iar imposibilitatea de a trăi ,,stabilitatea” într-o relație îl transforma într-un om care aleargă constant între iluzii și aparențe. După ce a trăit ruptura în copilărie, s-a simțit mereu incomplet, neliniștit, mereu în căutarea unui sens. Într-o încercare disperată de a se regăsi, a ales zborul. O formă de eliberare, de transcendere, de apropiere de sine.

Alina Purcaru a remarcat finețea cu care este surprins universul său interior, acea înțelegere emoțională profundă a unui om care fuge și caută în același timp. Pasiunile lui sunt, de fapt, măști care acoperă o mare singurătate, adauga Alina Purcaru. Un om care nu a avut niciodată siguranța apartenenței, dar care a trăit cu o intensitate ce nu lasă loc jumătăților de măsură.

El ne amintește cât de singuri ne simțim uneori și cât de adâncă este, în fiecare dintre noi, nevoia de a aparține, de a fi văzuți, de a fi înțeleși. E un roman care te emoționează și te face să râzi în același timp, te surprinde și te impresionează, te face să vizezi, dar și să-ți pui întrebări la care vei găsi cu greu răspunsuri. Uneori pare greu de crezut că un aviator poate fi atât de iresponsabil în fața pericolelor. Îl vei judeca și iubi în același timp pe Antoine. Un singur lucru e cert: te vei îndrăgosti de felul în care un copil are curajul de a visa. Și, mai apoi, vei aprecia nespus faptul că odată devenit adult, autorul Micului prinț nu-și pierde niciodată inocența, efervescența, spontaineintatea, curajul de a îndrăzni și curiozitatea în fața vieții.

Titlul romanului ascunde un joc de cuvinte emoționant, de fapt, o promisiune a celor care, asemenea lui Exupéry, au îndrăznit să vadă în noapte lumina. În final, vă invit sincer să citiți această carte în care biografia se îmbină cu fantezia, iar viața devine o poezie a zborului. O să descoperiți la tot pasul laturi nebănuite ale omului Antoine de Saint-Exupéry care o să vă fascineze.

„Un roman impresionant al aventurilor, suferințelor și iubirilor autorului Micului Prinț”, omul care a știut să transforme singurătatea în zbor.

• Dacă dragostea este o mare bătălie, eu vreau să o văd de sus.
• Speranța te ține în viață așa cum o inimă rănită te ține ocupat.
• Oare era îndatorirea copiilor să-și vindece părinții de rănile vieții?
• Singurele iubiri adevărate sunt cele ratate.
• Arată-mi-te, Doamne, fiindcă totul e foarte greu când îți pierzi dorința de Dumnezeu.
• Dar dacă într-o zi omul avea să reușească să meargă să își recupereze lucrurile din trecut?
• Întreaga bucurie de a fi viu stă în prima înghițitură de cafea caldă.
• Suntem foarte mărginiți, e de-ajuns ca în viață să ne confruntăm cu o împrejurare dureroasă, și imediat ne pierdem credința. Dar acest lucru li se întâmplă și spiritelor superioare, i s-a întâmplat și marelui Victor Hugo, după moartea fiicei sale.
• Într-o seară, pradă disperării, și-a spus că,dacă François avea să zboare la cer, el avea să facă pe pilotul ca să se ducă să îl caute dincolode nori. A rostit chiar această expresie, care is-a părut cumva magică: dincolo de nori. S-a gândit că, atunci când zbori dincolo de nori, te poți duce să cauți orice lucru care s-a deplasat altundeva de pe Pământ.

Ce-i cu tine? îl întrebase Marie de
aint Exupéry, ducându-se lângă el.
– Dor.
– Și de ce anume?
– De copilărie. Nu vreau să cresc.
ROMANA PETRI, Să furi noaptea

Autor: Andrada Badea, fondatoarea proiectului Minutul de poezie