,,Ștefania Mihalache a scris o poveste despre frică și despre încercările de împrietenire cu ea. Rănile vechi, dar și spaimele noi, care pulsează sub pojghița de liniște adusă de maturizare, sunt expuse în scene puternice, de neuitat și privite drept în față. Dacă deschideți această carte, atenție! Urmează imagini și detalii care vă pot afecta emoțional. Dar e și ceva vindecător în felul cum sînt descrise toate, în comparațiile memorabile, în tonul uneori amar, alteori ironic-amar. Așa că, din nou, atenție! S-ar putea să vă atașați definitiv de scrisul Ștefaniei Mihalache.” (Adela Greceanu)
Într-adevăr, așa cum scrie și Adela Greceanu, m-am îndrăgostit definitiv de scrisul Ștefaniei Mihalache. Redau aici doar un fragment pe care-l îndrăgesc tare mult:
,,Poezia curge
Ștefania Mihalache
din toate colțurile lumii,
din toate inimile sensibile,
din toate vârstele, genurile, rasele și clasele,
versuri pornesc de la ambele capete ale curcubeului
și se întâlnesc la mijloc, unde el face o burtă.
bine te-am găsit,
world poetry,
ai venit exact la timp,
acum, de când sunt liniștită.
Ștefania Mihalache, Sunt liniștită, mi-e frică, cu ilustrații de Laurențiu Midvichi,
Editura Paralela 45, 2025
